În acest fragment, Richard Rudd ne descrie rezultatele practicii spirituale de a întâmpina răsăritul soarelui.

Descriind efectul pe care-l au asupra corpului omenesc esențele zorilor de zi, Richard ne încurajează să ieșim în aer liber pentru a saluta primele raze ale răsăritului.

Azi dimineață m-am strecurat afară din casă pentru a merge să văd răsăritul de soare. Este unul dintre primele pe care le văd primăvara aceasta. Intru în ritmul acestei practici atunci când vremea devine mai blândă, așa cum e acum în Regatul Unit. Este o frumoasă, frumoasă dimineață.

Cum stăteam afară, într-o stare de receptivitate profundă, am înțeles unele lucruri. În trecut, am primit o educație autentic englezească, tradițională. Mergeam la Biserică, eram într-o școală creștină. Nu era genul de școală exagerat de creștină, însă în zilele de Duminică mergeam la biserică. În timpul slujbelor auzi tot felul de cuvinte și expresii, pe care le reciți sau cânți, fără a te întreba vreodată cu adevărat ce înseamnă oare, sau ce se vrea exprimat prin ele. Și, câteodată, ele pur și simplu se întorc la tine.

În dimineața asta, mergând prin roua dimineții, observând oglindirea soarelui în pajiștile engleze și însoțit de aromele și esențele divine ale răsăritului de soare, de sunetele zorilor și ale păsărilor, absorbind toată puritatea acestui tablou, mi-am adus aminte de acest cuvânt din îndoctrinarea mea creștină timpurie. Cuvântul era “Chipul”. “Chipul Divin” sau “Chipul lui Dumnezeu”. Habar nu aveam ce însemna atunci, dar în dimineața asta am văzut Chipul și L-am experimentat. Era pretutindeni.

“Chipul Divinității” se afla efectiv suprapus peste tot ce vedeam în jurul meu. Era acea strălucitoare lumină lăuntrică ce radia dinspre tot, precum o minunată mantie sau aură care este pur si simplu trasă pe deasupra a tot și toate, precum o cortină diafană. Dacă privești cu ochi care pot să vadă, ai putea să observi radianța Chipului Divinității revărsându-și strălucirea peste tot. Este o lumină interioară, deci o poți detecta și în cele mai întunecate zile.

Dimineața aceasta m-a vizitat din nou această expresie din trecutul meu, chipul, Chipul lui Dumnezeu. Este chiar o expresie frumoasă. Obișnuiam să o asociez cu lungile și monotonele slujbe de duminică, de la care aș fi preferat să lipsesc. Dar acum este complet diferit. Acum îl văd pur și simplu peste tot, Chipul Divin. Se află în tot și în toate.

Am vrut să împărtășesc asta cu voi și totodată să vă încurajez să mergeți afară la răsărit. Ieșiți să întâmpinați primele raze ale soarelui și degustați prezența Chipului. Chiar dacă veți întârzia puțin, este în regulă. Azi dimineață am ajuns cu o mică întârziere și am ratat ascensiunea soarelui pe cer, dar eram acolo. Mă scăldam în el. A fost o trăire atât de intensă și, în același timp, atât de delicată.

Aceasta este cea mai rafinată practică spirituală: să întâlnești soarele, să te uiți direct la el, sau cu privirea periferică dacă este prea strălucitor. Primește soarele în oasele tale, primește-l în țesătura ființei tale și permite-i chipului său să-ți impregneze celulele, oasele și toate straturile ființei tale. Cu cât faci asta mai des, vei observa o rezonanță crescândă între el și soarele tău interior. Îți va schimba complet ziua.

Așadar, mergeți afară și savurați Chipul – Chipul Divinității.