În afaceri, scopul primar este, de obicei, profitul – care este, sau nu, pus ulterior în slujba întregului. Sinarhia este inversarea acestei gândiri. Punând servirea întregului înainte de toate, chiar şi înainte de profit, poţi apoi accesa întreaga forţă benefică a universului.
De aceea a treia Cale din Secvenţa Perlă se numeşte Calea Servirii, iar fără ea, saltul cuantic nu poate avea loc. Toate acestea înseamnă că, uneori, o afacere nu este menită să se dezvolte dincolo de un anumit punct şi să devină, astfel, o maşinărie nesustenabilă generatoare de bogăţie materială, care face bani doar de dragul de a face bani.
Am văzut deja că prosperitatea este o curgere. Ea-ţi permite să-ţi păstrezi viziunea de ansamblu asupra vieţii, menţinând simplitatea lucrurilor. Multe afaceri moderne ajung să fie atât de mari încât înghit resurse şi, chiar mai rău, înghit vieţi omeneşti.
Nu suntem construiţi să ne petrecem 90% din timp muncind şi să avem vacanţe doar în restul de 10%, sau chiar mai puţin. Aceasta este manifestarea unui model nenatural, construit de mâna omului.
O afacere sinarhică nu se construieşte. Ei i se permite să crească. Ii oferi elementele şi condiţiile potrivite şi ea creşte de una singură. Sinarhia este un organism mai mult decât o organizaţie şi asemeni unui organism care este conectat la întreg, ea se auto-organizează.
Pentru a guverna asupra unui asemenea model este nevoie de mâna blândă a unui grădinar – trebuie să-ţi poţi asculta şi folosi intuiţia pentru a interpreta semnele pe care ţi le dă viaţa.
Sinarhia necesită elementele care constituie ierarhia, însă curăţate de ego. In centrul său, sinarhia păstrează întotdeauna inima vie a unui ideal superior şi asemeni albinelor care servesc Reginei stupului, membrii unei sinarhii servesc cu toţii, acelui ideal – fiecare în modul său unic.
Dezvoltarea unei afaceri necesită viziune clară şi relaţii clare. Multe afaceri încep de la un ideal înalt, însă undeva pe traseu, succesul le corupe.
Pe măsură ce succesul material curge ca un torent prin venele organismului, membrii iniţiativei uită adeseori de unde au plecat, şi motivul pentru care au pornit împreună la drum. Atunci intervine ego-ul care încearcă să ghideze organismul, transformându-1 într-o organizaţie artificială.
În lipsa unui ideal clar, organizaţiei i se permite să crească necontrolat şi necontestat, iar ritmul afacerilor moderne preia controlul. Adeseori prima consecinţă este destrămarea relaţiilor, care sunt acum percepute ca fiind de importanţă redusă pentru afacere.
Organizaţia creşte în complexitate şi necesită mai mulţi oameni şi mai mult timp pentru a fi condusă. Ierarhia preia controlul si odată cu ea, vin resentimentele şi dominanţa.
Ştim cu toţii cum se încheie această poveste – o vedem zi de zi peste tot în lume: ajungem să servim banilor, în loc ca lucrurile să stea invers; ne pierdem echilibrul, scopul şi mai presus de toate, perspectiva.
Iniţiativă + Dezvoltare = Bogăţie – un model nesustenabil
Iniţiativă + Dezvoltare + Serviciu = Prosperitate – un model sustenabil